fericirea este alta femeie tacuta

 1.

ma uit si vad cum fericirea este tacuta,
cum as murii asa, intr-o dimineata, soptind dragoste si durere.



2.
vorbim doar noaptea si-n loc de cuvinte avem ganduri si stari.
avem un fel de loc retras, unde;
animalele salbatice sunt blande si se iubesc.
un fel de noi unde nimeni nu ne poate intrerupe,
unde chipul lui, al tau,  este gravat in carne si sange
in miros de cafea si flori.


3
ma lasi sa cad departe de tine...
sa ma zvarcolesc cu gandul, sa sufar singura,
cand, si tu ma doresti
si amandoi stim;.
ai dobori intreaga lume,
pentru noi si un vis...


4.
s-apoi tacuta, si eu,
stiu ca sunt alta femeie
pe care dispus esti sa o iubesti,
dupa atata chin si lupta.

ridica mainile...


lasa-ma sa le tresc peste sani si cap

de ganduri sa te dezbrac.



spune-mi










... te lasi asa goala in fata mea?

zambesc larg dupa cortinele visului meu si las judecatorii sa-mi ucida treptat spiritul.
un poem despre captivitate.

despre bestii

Ma faci sa ma tavalesc pe jos de durere. Sa-mi musc din maini, pentru ca pe mine ma doare mai incet carnea decat inima.Tu.... cu o singura privire sfasii bucati din ea,  din inima, le faci scrisoare si le iei cu tine.
Asa am ajuns eu o nenorocita fara inima. Care sufera ca un handicapat care-si aminteste nevrotic de carnea care nu mai este si-l doare sau gadila.

Si-mi zici ca daca cerul este sa cada pe mine sa te i-au de mana ca nu este nevoie sa fiu singura si oricum nu o sa-mi dai drumul. Si oricum esti un monstru care te joci cu cerul nostru. O bestie neagra care-mi zambeste cand raneste si nu pleaca.

de sub coastele diminetii te vad cum imi zambesti ranita, atata dragoste.
ma lasi sa te prind si sa te trag langa mine, sa-mi astern capul plin de vise pe sanii tai si calm sa ma scufund in mirosul tau de piersic si in valurile parului tau. ma atingi cu varf de degete si imi mangai pieptul pana la capatul disperarii... in urma lor maci crescand.



daca iubirea noastra ar fi sa moara, n-ar mai exista iubire deloc.
nici iubiti si nici saruturi si copiii s-ar naste singuri.

trofeul tau

 un calm haotic

 vorbind despre obsesii ciudate
secrete mici si murdare
suflete frante mascate in corp,
seductii.

buzele sunt rupte din iad si spun minciuni dulci
din ochi nu mai iese sufletul decat intentii
si aici, ura...  singurul sentiment suprem
strans cocolos intre sani
sudeaza coaste, uneste torace


te vad, te vad
esti o arma criminala.
o carapace de femeie scluptata divin.
un diavol sidef cu picioare lungi,
un drog feroce.
nu este cer destul ca sa te sature pe tine
si oricat as cauta-o, tu nu ai inima
si stiu acum...
oricat as dezgropa in carnea ta
n-as gasi iesire.
trofeul tau in loc de inima.

fragmente furate

Privind in sus am observat cum pene albe curg din nori, lasand cerul oglinda feroce. Sub ea, pamantul era doar o campie si eu singurul uitandu-se la ea. Visasem oameni, femei in special si voci, sunete de pasari si aripi brazdant cerul in valuri si culori. Un fel de ploaie cristalina care nu are pene si nori sidefii din scoici, adancuri de ocean si lapte de fecioara. Prins pe campie un alt om urias privea in jos si cumva din crestetul umerilor sai oglinda feroce crestea in crapaturi si umbre. Si daca visul asta nu era realiate as fi crezut candva ca am iubit o femeie, care usor din femeie s-a transformat intr-o iubita, lasand in urma femeia si pe mine prinzandu-ma intre coapsele ei. Dupa stransoare as zice ca am stat acolo multi ani si imi vine sa cred ca timpul este acelasi cu spatiul.Intr-un fel, ca lucrurile astea sa nu se intample mereu in acelasi timp. Ce loc mare, o risipa infinita de spatiu.

De sub frunzele ciresului lumina m-a izbit, sufletul meu, oricum fragmentat, a luat-o la fuga prin serpentinele scoartei , tarandu-se aproape lipit de lemnul de cires dulce. Sarutul amar al drumul catre tine. Atunci mi-a trecut nebunesc prin inima, strapungand pereti de sange, ca inca te iubesc si neg asud ca sa mai pastrez orice urma din mine. Imi este frica de iubire.

crime

Am invatat ca daca ma iubesti... orice ora nu este imposibila, si ca trupul meu fara trupul tau este imposibil de incomplet.
Am invatata ca lalele albe sunt mai frumoase langa parul tau nebunesc de negru si ca trandafirii rosii merg perfect cu buzele tale. Ca vinul este delicios serivit doar cu mirosul tau si ca pe langa pilelea ta infinit de catifelata se ascund ganduri si pasiuni pe care doar atingeri fine le pot scoate gentil la suprafata. Stiu ca fara tine sunt pustiu si totusi m-ai cladit puternic, mereu sa lupt, niciodata sa te uit. Indiferent de cat de dura e iubirea noastra, mereu plec capul in fata otravii tale ce se prinde in carnea mea si zamebesc de parca totul este bine.
Recunoaste... stii bine! Am nevoie sa ma eliberezi de tine, sa ma smulgi, indiferent de cat de neterminati suntem noi doi separati. Sa-mi dai voie sa fiu normal, fara bestia asta pe care tu o cresti.
Sa ma lasi sa caut alinare in alte femei si sa ma imblanzesc treptat, captiv oricum de amintirea ta si totusi in mod ciudat liber.
Trebuie sa intelegi, ca altfel omori in mine si ultima urma de normal, de uman si ma condamni abuziv sa te iubesc atat de mult incat sa te urasc in acelasi timp. Posesiv sa nu te impart cu nimeni, nici cu viata noastra.

... oriunde ai fi.

Cu capul sub apa am vazut cum pajisti line se intind pana la cer si din el pleaca rauri si alte ape, care noua in mod normal nu ne sunt date sa le vedem. Sub mana ta cresteau si acum copiii nostrii si la sanul tau floarea dragostei noastre lasa seminte de soare si caldura. In pletele tale, tin minte si acum in zorii noii lumi, cuvintele se incalceau si-mi sopteau dragoste cand mereu peste fata mea le treceai. Ma mangaiai fin mereu cand in poala ta plangeam ca unul dintre copii si de multe ori chiar sub mana ta zambeam atat de indragostit. Erai sanctuarul fericirii si inocentei mele, pe care soimii mereu mi le smulgeau si in mod zeiesc cresteau mai dure ca niciodata. Esti si acum tandretea vietii mele, ingerul de ne atins, femeia dulce pe care o iubesc.
Si chiar sub apa pe care cerul apasa atat de greu pot vedea ochii tai de o culoare simpla si loiala, pentru ca oricat de salbatic as fi si acum dresorii din ochii tai imi zambesc larg si neinfricati.
Sunt , si acum, un animal ranit de iubire,cu o rana ucigasa de o durere infinita si sub ea mereu dulceata raiului. Te ador, te ador in felul meu prosteste... oriunde ai fi.

inmormantare

Spinarea imi tresare in mii de intepaturi electrice si degetele mi se prind tremurand de paramele visului epava, cu el ma scufund. Ma scufund in nesfarsit, intre nisip si infinit, menit ciudat din pamant in apa sa ma intorc zdrobit.

Usor confuz in negrul albastrui descopar lacrimile mamei. Au gust de mare de acasa, usor sarata, in care copil inotam. Furtuna ma ineaca si oceanul se monteaza feroce, totul este furie si frig si-n largul asta, acum si singur eu ma sting...

chipul.

am stat asa ceva timp pana toata ploaia s-a oprit si s-a scurs usor de pe corpul ei lasand in urma totul ud. pentru un moment as fi dat totul sa inteleg chiar daca in final m-ar fi doborat. era frumoasa si acum si parca zambetul ei, inca de copil, tresarea pe fata nemiscata in jocuri de lumina. in jur erau boltoci si noroi care o faceau sa para mai impecabila ca niciodata, de un alb fioros si o raceala ... o raceala ca atunci cand mama ei a ucis bucati mici din ea, de parca fiica ei, acelasi sange si aproape acelasi chip, ar fi fost un inamic.
de ar fi trait mai mult ma face sa cred ca ar fi fost o fata frumoasa, mai frumoasa decat acum cand copilul din ea inca tipa si nu intelege nimic. dar acum toate astea sunt in zadar, indepartate, naluci ale altei lumi. si eu acum trebuie sa ma ridic si sa plec aproape tot la fel de rece si nepasator ca ea.

ce greu imi este corpul si parca ploaia mi-a intrat pana-n oasele goale sa mi le umple. un pas grabit si sarind peste boltoaca cea mai mare observ in oglinda-i murdara un chip plans inramat de un par negru incoronat cu buze sangerii,ce chip frumos si ochi abatuti. ma cuprinde un fior si un intuneric si-n tot timpul asta corpul racit fusese al meu si eu tacut doar l-am privit, lasandu-l usor sa mi-se stinga. ce chip frumos...

Where The Wild Roses Grow

Misery

de amor, de dragul lor

cu viscol si ghetari ma lovesc ochii tai,
eu, pasare ranita caut alinare in ei...
nemiloasa ma dobori si zdrobesti in mine
 marea si pamantul
si apoi ma ridici bolnav si frant
si  ma saruti de nu mai pot zbura prea mult.
si-s zeii maniosi, caci mama si iubita vrei sa-mi fii
si eu atat de prost intre ghetari tot vreau sa fiu...
la sanii tai , te ador, te ador tu soarta cruda,
tu... amor

si-mi zgarii pielea de sub pene
de-mi cresc printre ele
 petale,
de flori, in viscol, printre nori
din campii, pe care le-am stors
pe tine cu dor
pe pieptul tau,
pe chipul meu.
pe care mi l-ai stors in noi
de amor, de dragul lor...

umeri duri

umeri duri...

de sub asternutul fin rasare elegant o parte din tine...

atent privesc sa descopar cum spatele tau se uita la mine.

pielea ta rupe din mine marunte ganduri

catifea si lapte, amar, cafea, cat esti tu de rea, si

nasti in mine pasiuni ce sunt punte catre inima si frunte.

si ma opresti in urmeri duri si sani si muguri,

ca sa-ti scriu iuberea mea-n astea randuri...

cand eu atat de singur si nesigur sufar,

 de parca un nou Luceafar eu as fii

si tu, cu mine sa mi te joci. 

simptome

Daca atingi cu varful degetelor apa, se formeaza cercuri in  cercuri care cresc si apoi dispar.

Oricat de calma ar fi miscarea si inceata, in comparatie cu oglinda apei este o furtuna.

Pieptul parea ca sta sa explodeze si oricat de  disperat incerca sa se linisteasca sfarsitul era inevitabil.

Catarata, cu tigara in gura si nicio frica pentru ce putea sa urmez era imposibil sa nu fie remarcata in multime. Parul lung si rosu i-se zbatea in vant si ochelarii mari ii dadeau un plus aerului ei de rebela.  Timp in care bocancii murdari zgariau  si  privirea ei sfasia printre randurile tinerilor. Daca revolutia ar fi purtat infatisarea ei cu mult aceasta ar fi fost incununata de succes.

In sine ea e imaginea deceniului, a tinerilor minunati, frumosi, atat de fragili si totusi atat de puternici. Caci lumea de acum, lumea ei, este atat de firava si bolnavicioasa incat puterea ei ,in sine,  pare o boala.  Tinerii ,o  revolutie  atipica, in care se unesc intr-o multime unitara cerintele personale ale fiecarui individ. Si apoi se striga simplu si clar: “…  mai bun”.

A intredeschis  un ochi si lumina exploda in fata lui. Desigur,  inundase incaperea cu mult timp inainte, dar acum ii constientizase prezenta. Simtea intepaturi fine  si luminoase pe retina.

Daca in apropierea cercurilor in cercuri si ele in apa iti afunzi varful degetelor  atunci trebuie sa stii ca te  te joci cu destinul. 

Pieptul lui nu parea sa mai reziste mult si nu vedea inca filmul vietii, ce minciuna asta cu iti vezi viata prin fata ochilor – diafilm-  Pana la urma nu pieptul lui era cel care obosise si era atat de bolnav; doar inima, motorul vietii lui.  Refuzase idea de transplant din start de parca un tren deraiat nu poate fi repus inapoi pe sine.  Si acum nu ii ramasese decat parul ei rosu in minte, care oricum nu-l vazuse niciodata; dar o fata ca ea sigur trebuia  sa existe.  Pentru el si pentru tara lui in care copiii lui  s-ar fi jucat .

Daca apuca sa faca rost de steag ar fi scris pe el ca ea poate si tara ei la fel. Ceilalti daduse iar gauri in el orbiti  de alti oameni  care nu-si stiu patria, chiori ca dadeau gauri in inima. 

de duminică, 16 mai 2010

Animalul

Sunt un special, un delicat, cel mai suferind dintre voi.

Un finut, pamantul se invarte in jurul meu. Ce scriu eu este revelatoriu. 

Sunt un zeu modest, un inger cazut pe pamant, plictisit si frumos.

Sunt visul tau, perfectiunea pe care vrei sa o atingi.

Meduza nemuritoare, regele noptii, sunt totul.

Ma crezi?

te rog sa ai grija de mine

un sarut

cu tine pot sa vorbesc ca un nebun si sa stiu ca tu tot ma intelegi.
sa zambesc fara motiv cand sunt un trist si tu sa nu arunci in mine cu lucrurile noastre. pot sa vin tarziu acasa si sa nu ma intrebi unde am fost si nici de ce miros a bautura. si sa nu tipi ca sunt un porc, sau sa ma lasi sa dorm in fata usii, in frig.
cu tine, pot sa vin tarziu acasa, la tine, si sa te gasesc doar in camasa mea, si sa ma saruti ca o bestie pana-mi smulgi din buze sange si sa razi cum tresar in stransoarea dintilor tai. sa-mi torni in pahar vin rosu si sa-mi zici ca strugurii vechi miros mai frumos decat parfumul meu actual, alcoolic, oricum, si acela. tu sa nu-ti torni.
cu tine pot sa vorbesc despre alte femei fara ca mai tarziu sa-mi reprosezi sau sa ma trimiti la alta si pot mereu sa inchid ochii si sa stiu ca tu nu pleci.
pot sa nu vin acasa cateva zile,fara sa ma tem sa te gasesc cu altul in patul nostru.
si pot sa musc bucati din tine dupa ce am visat urat si am plans cu capul pe sanii tai. pot sa plang si sa nu par slab. pot sa fiu animalic si sa nu par crud.
cu tine pot sa fiu doar eu dezgolit si gol si tu sa ma adori oricum si sa ma invelesti cu trupul tau.

si oricat ar parea ca scriu despre mine, cum pot eu sa fiu cu tine, in sine... scriu despre tine cum poti tu sa fii de perfecta cu mine.

o parte din duminică, 14 februarie 2010

rusul

Rusul asta nesuferit sta cu Kalashnikovul la tampla mea si rade. In mustata lui stau prinse medalii militare, erou de razboi. In cer mama ma asteapta cu flori, nu o sa dureze mult si sosesc.
Lui ii plac armele si sangele intins pe zapada,mie imi plac cainii si femeile cu sanii potrivti.
Si acum, te intrebi: Ce este in mintea mea? ---Nimic.
 Pun pariu ca o sa-l doara umarul, dar nu mai tare de cat o sa ma doara pe mine tampla.

Nu sunt rasist, dar nu-mi plac mie rusii.



(exercitiu)

femeile care le cunosc eu... sunt trandafiri salbatici.
sunt muze, demoni si sfinti si mai ales femei.
sunt regine.

in dimineata asta am fost las,
atat de las incat m-am facut mic la sanii tai si nu am mai vrut sa plec de acolo.
si... am stat, flancat de dragoste pe pieptul tau.

intre nori

la marginea patului stai intinsa.
spatele gol,si dantela neagra cat sa ma faci curios.
este ciudat cat de minunata esti, acolo, stand, si nimic.
 pare o distanta de o lume si ceva si parca-as vrea sa stiu;ce mister esti.
deja imi este dor de pielea ta, mirosul  tau, buzele tale, formele tale .
tu sigur esti din alta specie  si eu doar inferior. te ridic pe mine, imi zambesti.
stiu, de acum nu te-as mai lasa niciodata sa pleci.
cu toata nenorocirea pe care tu o aduci in lumea mea,
tot vreau sa fac dragoste cu sufletul tau;
apoi tandru...
cu tine, cu sanii tai, palmele tale, gandurile noastre.
te apuc sidefiu, ma arunci intre nori,
sacadat,
si te urasc pentru animalul care ma faci sa fiu.

furtuna in noi.

imi este dor de parti ce am ascuns,

din noi, din tine, din mine;
ancora, rugina.

 si oceanul asta care tu l-ai plans. pentru amandoi, pentru mine.
in intuneric, in furtuna, in port, in cimitir,
in stanci ne scufunda iubirea;
intre spini si trandafiri.
aici si acum sa facem dragoste si mintea ta sa ma umple de tine.
 cum sa ne iubim mai mult de atat?
 cum pe fundul oceanului sa te strig si sa ma auzi? 
spune-mi, te rog, iubita  mea nebuna...cum?
beti, intr-un sunet mort, haos si imposibil.
printre tipete, delfini si rechini e liniste
si furtuna e in noi.

palmele tale o galaxie le gadila si uneori lasi oceane sa curga din ele. tu plangi din maini, ca orice pictor si esti frumoasa ca o zeita. ma faci sa plang dupa tine si monstrii nu plang, nu stii?

nimicuri.

nu trebuie sa te cunosc ca sa stiu ca ai fi vrut sa povestesc mai mult despre tine. despre cat de minunata esti si despre cat de bine o faci tu, cum nu trebuie sa musti si ce buze ai. cum te lasi pe spate, te arcuiesti , cum ma strangi intre picioarele tale si tipi ca o nebuna. te-as vrea in viata mea, dar doar o parte din tine. da, sunt un porc.... imi place ca nu fumezi si vorbesti putin,  nu te intereseaza ce golan sunt; nu sunt supereroul tau.

si imi mai place ca nu furi. de ce dracu' nu furi? iti e frica ? te-ar prinde unu' si ti-ar rupe fata ta frumusica...
poate si cateva coaste?!



sunt ironic.


astazi m-am trezit cu fata la cearceaf , tigara stinsa,  acum se stinge singura.
stins, la fel,  si planul meu sa mor artistic incendiat de propria-mi ignoranta. trebuie sa recunosc ca nu m-as omora niciodata, oricat mi-ar sfasia unii sufletul, o sa mor accidental si tanar.
nu trebuia sa-mi intorc capul sa stiu cat de frumos era afara, deschise ea geamul si un miros de oras si iarna patrunse. te-ai intrebat vreodata cum miroase nimicul?  noi, mereu ne vedem nasul dar creierul nostru decide sa-l ignore. pun pariu ca e atat de mult nimic aici, incat pur si simplu il ignor.

pe scurt.

era umed, afara, normal pentru ceata infernala din dimineata aceea.
tin minte... straluceai. te-am remarcat imediat si am oprit masina anevoios; ca sa vorbim?
ma priveai in ochi. nu stiam cine esti si mai mult ca sigur nu stiai cine sunt. stiam ce faci si ca esti o fata rea. ai zambit imediat, iti placea de mine, desigur... nici nu aveai ce sa nu-ti placa. fara niciun cuvant, ai deschis portiera, ai urcat in cel mai sexy mod in dreapta mea si ti-ai desfacut picioarele  ... tu nu esti orice femeie, picior peste picior este cand ai ceva de ascuns.
- unde mergem?
- oriunde vrei tu... la hotel, aici.

esti o nebuna.. si de aici nu as stii ce sa mai zic despre tine. pe canapea, pereti, pe jos, la geam... in baie, oriunde


fara niciun sarut.

dispret

eu nu scriu ca sa scriu frumos. eu ma repet ca un prost si am cuvinte simple si gresite. uneori cred ca te-as da ei sa te iubeasca maret, cum o face;  sa-ti scrie nevrotic si pasional, sa te flateze si sa-ti dea limbi peste sufletul tau. ca apoi sa-mi dau seama ca te tratez ca pe un obiect si ca-s posesiv si simplu. si nu as renunta la tine.  nu prezint acea complexitate a filosofului suferind care aspira catre spiritual. profundul acela care pe tine te excita si-ti gadila gandurile.  eu te vreau si atat. si pentru asta nu ma opresc sa-ti scriu, sa scriu;  sa revin,, sa-ti deranjez lumea ta. eu nu am fantezii cu tine si nu-ti fac propuneri ca ea; si ma enerveaza ca-s asa de sobru si nu va inteleg si va dispretuiesc.

umbra

as spune trist ca am lasat sa se piarda totul din mine. si am fortat uitarea asupra mea ca sa te uit pe tine. sa te incatusez intr-un univers distant si rece, sa zic ca n-ai existat si ca tu nu ai fost soarele meu.

uneori, imi pare rau, ca acum. si imi doresc sa te mai iubesc nebun si sa ma umplu de tine. dar stiu ca lumea asta care am lasat-o sa ne desparta este de fapt lantul ce ne tine sudati; ce ma lasa subtil sa fac parte din lumea ta; invizibil, calm si ordonat.
desigur, stii ca este o minciuna si  ca te urmaresc oricum si acum, sufletul meu este tot nebun,  nu s-a schimbat nimic  si mint ca tu pentru mine nu mai existi ca inainte.

cand ne revedem, absurd, tin capul sus si rece te privesc, zambind puternic:  priveste-ma ce piatra m-am construit de dragul tau; ce perfect ma contopesc in lumea asta tampita si cum am inecat artistul din mine.
sa  nu-ti pare rau, tu nu ai ucis nimic. eu am fost propriul meu criminal.
pentru ca in sine  acesta era sacrificiul meu suprem pentru tine; asa mort si incomplet pot constant sa fiu in umbra ta fara ca  tu sa stii... si sa privesc pe ascuns, spatele tau, sa aud pe fundal vocea ta... sa fiu normal de dragul normalitatii de care-mi povesteai. sa am echilibru si sa-mi gasesc pacea in liniste...

femeia asta este o bestie.

femeia asta este o bestie.

atat de fina si fragila clipind la mine m-a izbit.

si acum razbit, intr-un alt infern robit. 

 un fel de inger-drac, cu ea in gand,

unul pe altul exorcizand...

si-mi cresc aripi peste solzi de drac

de parca as naste un fel de afrodisiac;

 si-n parul ei,

 furtuni de minciuni...

te simt... suntem nebuni.

astazi, fara sa-ti zic am incercat sa-mi pictez suflet. sa-l pictez asa  cum sunt eu, ca sa ne potrivim.
a iesit, desigur, superb... si atat de gol.

 nu vezi, ca nu intelegi?




astazi am vrut sa vorbim doar de sufletul meu paradoxal; care il am si nu in acelasi timp.

gusta din mine. ca sa vezi ca nu am suflet.

femei urate

daca as putea te-as naste pe bucati. as pune in tine femei urate, ca sa le faci frumoase.

si in loc de prima palma te-as trage de par,  tu  o sa ai un par minunat.

a- cadea din sidef.

๑۩๑

am creat in tine oameni mici pentru ca ne adoram. am creat in noi miracole si ne-am jucat de-a zeii. dar tu nu m-ai inteles,nu stiai ca un zeu poate diviniza si el. si pentru ca te-ai indoit ai ucis parti din noi. acum, oricat imi vine sa te urasc nu reusesc, si pierdut privesc catre o alta lume. ma golesc de tine si nu vreau sa inteleg cum ai ales sa devii asasina sufletelor noastre cand puteai sa gadili universul, iar eu umil sa stau mereu in umbra ta.

sunt gol... si tu la fel.

a-Venus, sau prea sus pentru mine

Am clipit si felinarele s-au apropiat, banca s-a tras sub mine. Afara-n ploaie lumina distorsionata imi sopteste: "Bine ai venit pe Venus!"
O femeie mare tine in brate toate fiicele pamantului. Nu am sa vorbesc acum, aici, de zeite. Pentru ca exista o singura zeita si aia doarme in patul meu printre fum, tigara.
Si acum, pana la urma ce este cu femeia asta?
Si de ce tipa la mine? ;
Nu o aud, dar ii vad buzele prin fascicule cum se misca nevrotic, si  lamentez intre si la spatiul dintre noi. Apa tot cade. Ce balarie, imi vine sa te plesnesc si sa cazi de acolo, dar eu nu lovesc femei.

a-dor succint.

Printre miros de zapada, sacadat o caut. Ii simt sanii cum ma privesc si eu prost nu stiu ce sa le zic. Esti o zeita si imi dai firoi;  sa curga vin si prea putin sange, vene si tu, printre picioare, talpi si burice. Te pierd.

Te pierd din privire, ma faci sa inchid ochii si ma azvarli la dracu' de mi se incretesc degetele intre parul tau si-mi vine sa urlu la tine. Aici si acum esti zeita si ca atare anticipezi orice conglomeratie, tentativa de gand si nebunie. Ma faci sa musc din tine bucati de sfarc si buze. Te urasc de a dracu' ce esti; un fel de adoratie.

...

Ridica pleoapele...
Vezi?


Aici si      acolo...     ai lasat sa creasca stanci.